La modul general vorbind, premizele unei opere de artă sunt foarte numeroase: sociale, politice, ideologice, economice, istorice, culturale, în sens mai larg, morale, estetice. Prin transfigurarea artistică a acestora, sub o formă sau alta, creatorul operei de artă, prin specificul limbajului artistic ales, începe şi desăvârşeşte un proces de codificare, iar din premize rămân acele valori artistice, acele sensuri şi semnificaţii pe care timpul le păstrează.
Portretele domnului Cristache Gheorghiu se încadrează într-un limbaj propriu viziunii sale, datorită unui obiectivism şi unui atent receptivism la formulări novatoare. Personajele sale sunt, de fapt, o imagine transparentă a cotidianului, iar scenele la care ne face părtaşi sunt felul său de a vedea, în anumite momente, oamenii, lumea. Se urmăreşte astfel atât captarea atenţiei, cât şi accentuarea expresivităţii.
Întregul complex de gânduri şi trăiri nu putea fi mai propriu formulat decât prin acest mod de exprimare foarte personal. Creaţiile sale sunt rodul unei viziuni conştientizate, iar unele transpuse cu umorul care le caracterizează. Este un demers interesant acela de a putea sesiza ceea ce este amuzant sau tragic în momentul divers al vieţii cotidiene.
Domnul Cristache Gheorghiu este un fin analist al fizionomiei, ştiind să compună imaginea plastică cu răbdare şi să evidenţieze materialitatea, să accentueze consistenta şi să obţină tonuri de culori, grave, intense chiar. Denotă astfel încrederea acordată formei şi culorii, încrederea în puterea de a transmite un mesaj clar, semnificativ. Construind forme şi planuri, tuşa devine modul întregii elaborări. De aici şi calitatea aparte, nici mimetic, nici divergent cu realitatea.
Portretistica a fost abordată cu succes de-a lungul timpului, de la formele bine definite prin efecte de culoare, în tuşuri suple din lucrările lui Andrew Wyeth până la expresivitatea cromatică, dezinvoltă, din lucrările lui Alexander Sacharoff.
Concluzionând, se poate spune că echilibrul lucrărilor domnului Cristache Gheorghiu se sprijină pe execuţia liberă, alertă, trăsături repezi de pensulă, o anumită siguranţă a gestului ce iveşte aproape de la sine picturalităţile bogate între transparenţa zonelor de lumină şi matitatea celor de umbră, trăsături evidente parcă şi în peisajele abordate de autor.
Ana Câmpean � istoric de artă
Expoziţia cuprinde 70 de tablouri, din care 52 de portrete, majoritatea ale unor cunoscuţi oameni de cultură şi artă din Braşov.
Inginer informatician, scriitor şi pictor, Cristache Gheorghiu a atins cote înalte în toate aceste domenii. Ca informatician, iată ce scrie despre el Constantin Duguleană, prorector al Universităţii Transilvania: „Creativitatea este cea care distinge lucrările lui Cristache Gheorghiu de alte lucrări. Creativitatea, bazată pe o solidă pregătire profesională, este amprenta pe care o poată lucrările sale. Peste spiritul creativ, dacă aşezi eleganţa, stilul, frumuseţea exprimărilor şi inspiraţia în alegerea cuvintelor ajungi mai aproape de Cristache Gheorghiu.”
Despre eseurile sale, Mark Sykes scrie: „Christache is a writer who communicates with the reader in the language of truth and inner spirituality and the phraseology of every day graced, with elegance and perception, and avoids clich�. This is an interesting and above all thought provoking book. It presents a poetically intellectual distillation of much thought and wisdom, in a frame that is contemporary but also timeless. There is much in this volume that will remain with the reader.” (Cristache este un scriitor care comunică cu cititorul într�un limbaj al adevărului şi spiritualităţii interne, cu farmecul frazeologiei de fiecare zi, cu eleganţă şi discernământ, evitând clişeele. Aceasta este o carte interesantă şi, mai presus de toate, una stimulând gândirea. Ea prezintă o distilare poetic�intelectuală, cu multă gândire şi înţelepciune, într�un cadru care este contemporan şi, de asemenea, etern. Există multe în acest volum ce vor rămâne în mintea cititorului.) Este vorba despre volumul „WHERE IS MY WAY ?”.
Cu două decenii în urmă, mai exact la vernisajul ce a avut loc la 1 februarie 1990 la sala ARTA, criticul de artă Anca Pop a consemnat: „Aflat la a doua expoziţie personală, domnul Cristache Gheorghiu se afirmă ca un creator cu multiple posibilităţi de zugrăvire a figurativului într-o factură plastică modernă. Dintr-o suită de portrete autorul a ales printr-o riguroasă exigenţă numai câteva. Portrete compoziţionale ce surprind o acţiune sau o mişcare, portrete ce surprind expresii sufleteşti, portrete ce se nasc din relaţia om-peisaj. � Cristache Gheorghiu dovedeşte simţul perspectivei, sensibilitate cromatică, decenţă şi o mare exigenţă în alegerea motivelor, ceea ce mă face să apreciez că artistul are deja un loc bine conturat în lumea peisagiştilor braşoveni.”
Câţiva ani mai târziu, ziaristul Ioan Popa, cu ocazia altei expoziţii personale, a consemnat: „N-am ştiinţă dacă Cristache Gheorghiu a scris vreodată poezie, dar mi-e limpede că peisajele sale sunt, de fapt, nişte poeme, cuvântului din poezia-poezie luându-i locul linia şi culoarea. Pentru că, deşi trimit prin titlu sau asemănare la o anume realitate, uşor recognoscibilă în natura care ne înconjoară, sau la o realitate de peste mări şi ţări, peisajele lui Cristache Gheorghiu sunt cu totul alt-ceva; sunt, dacă vreţi, o "poveste" lirică despre lumea în care artistul îşi poartă paşii, din care-şi culege „imaginile" prin care doreşte a ne spune ce trăiri l-au încercat într-un anume moment şi spaţiu.” (Era vorba despre o expoziţie dominată de peisaje din Statele Unite ale Americii, pictate în timpul şi după a doua excursie în această ţară.)
Dacă fereastra de pornire a filmului nu se deschide, deblocaţi scripturile ActiveX, prin clic pe bara de sus (To help protect . . . ), sau deschideţi o fereastră nouă prin clic pe adresa:
http://www.youtube.com/watch?v=RQt0ORy6SDA
